Judecăţi ilustre

Posted: 24 Septembrie 2014 in Creaţii, Vise si sperante

Cateodata ne depasim pe noi insine

Chiar si atunci cand vine vorba de iubire,

Cateodata visam numai la printi si zane

Si pana la urma ramanem… plini de uimire.

 

Iubim sa radem, iubim sa fim surprinsi,

Iubim sa fim iubiti, iubim sa fim soarele in viata cuiva

Iubim sa fim liberi

Iubim sa invatam sa iubim.

Iar cele ce iubim cu adevarat sunt

Soarele – o stea adevarata a fantasmogoriei in sufletele noastre

Luna – un astru al luminii celor visatori si nedumeriti de puritatea noptii

Pamantul – un adevar rai pentru noi toti, dar fara sa apreciem fagaduinta lui

Si restul sunt doar… stari, sentimente, emotii, trairi, compasiuni, regrete, suparari, impacari, iubiri

Iar ce nu se incadreaza in acestea, atunci niciodata nu vor avea importanta…

Anunțuri

Pagini cu amintiri

Posted: 5 Martie 2014 in Creaţii, Timp, Vise si sperante

Forget-Past

Și aș vrea să simt cum e

Să ating razele soarelui atunci cand dorul imi arde sufletul

Să urc pe lună și să îmi las amprenta, adânc înrădăcinată;

Să știu că voi putea mereu să o imortalizez

În pozele din albumul sufletului meu pierdut,

Și să o pot revedea mereu, când aripile îngerului se vor rupe

Iar el, cel care mă veghează în fiecare clipă, să poată să mă ierte

Pentru nepăsarea mea, atât de ridicolă uneori

Dar care îmi roade fiecare cărămidă așezată,

Fiecare colț al casei sufletului meu.

Îndrăgostit de frumos și de tot ce mă înalță

Pe acest pământ al făgăduinței, al stabilității

Și al datoriei, pe care nu o voi mai putea niciodată

Să o înapoiez, așa cum a fost la început,

Unui suflet transpus, parcă…

Într-un alt tablou al dezolanței .

Life goes on

Posted: 25 Februarie 2014 in Creaţii

Și mă gândeam…Când o să se întâmple ca lună să răsară ziua, iar soarele să strălucească noaptea, iar stelele să fie prezente în fiecare ceas al vieții. Și totuși… simțim nevoia să ajungem la ele, iar dacă noi nu putem să facem acest lucru, încercăm să le aducem pentru cei dragi nouă. Și uneori reușim să răpim o stea pentru cei care credem că merită întreg efortul, iar în unele cazuri ajungem atât de multumiți de cei pe care îi iubim încât putem să aducem luna de pe cer numai zâmbind și oferind afecțiunea cuvenită. Dar uneori tindem să fim dezamăgiți tocmai de cei care credeam că nu vom fii niciodată și atunci ce facem ?! Mergem mai departe, normal. Nu poți să stai întreaga viață blocat și încețoșat de amărăciune că ai greșit și că ai pierdut timpul cu cine nu trebuia. Totul are un sens, nimic nu se pierde. Faptul că am ajuns să fim răniți, nu înseamnă ca vom sta așa multă vreme. Și încercăm să vedem viața cu alți ochi și mereu ne spunem că nu vom mai face aceeași greșeală, dar uneori se întamplă să o repeți până când, la un moment dat, va apărea în viață și fericirea, cea pe care fiecare o așteptă.

life-goes-on-v-750x500

Un înger

Posted: 13 Decembrie 2013 in Creaţii, Vise si sperante

Şi i-am spus la ureche îngerului noapte bună şi l-am pupat pe frunte uşor, să nu-l trezesc şi i-am aranjat pătura şi l-am mai pupat încă o dată, de data aceasta pe obraz şi m-am aşezat lângă el, să-l pot privi până dimineaţă. Şi ştii de ce!? Pentru că doar seara eu pot să fiu mai aproape de el. Dimineaţa îşi ia zborul şi mă rog să-l ţină aripile până când va reuşi acolo unde îşi doreşte cel mai mult să ajungă. Vreau să fie fericit!

angel86

Gust amar

Posted: 17 Noiembrie 2013 in Creaţii

Și când te gândești…

Și visele aleargă după noi.

Ne uităm fascinați după idealuri și …

Și uităm de fapt ca viața ajunge la un punct, unul final.

Zâmbim, iubim, trăim, dar nu veșnic.

Oare, ne bucurăm de aproapele nostru îndeajuns?

Dar, ne simțim fericiți cu persoana de lângă noi?

Mai bine să rămânem indiferenți, nepăsători si reci,

În lumea noastră

Să uităm de ceilalți, de noi înșine,

images

Să aruncăm toate ideile și gândurile într-o cutiuță

Iar apoi s-o ambalam așa, pe furiș, cu o panglică cu ură,

Cu o alta să-i facem o fundiță de tristețe

Să o aruncăm în coșul fără iubire și dragoste,

Iar după ce am terminat de decorat, minunata cutie a lipsei de sentimente…

-Liniște profundă-

Și brusc cineva a rostit cu o voce grăitoare și puternică:

„Nu este locul și nici momentul potrivit/ Nu este nici pe departe cel mai bun refugiu/ Dar nici nu va putea rămâne la nesfârșit așa totul/ Nimic nu este frumos și nici urât și totul se va schimba.”

Viaţa înseamnă doar plăcere?

Posted: 28 Septembrie 2013 in Creaţii
Etichete:

Andrei este un băiat de doar 8 ani. Este încântat că participă la diferite activităţi pe care le organizează şcoala sa, dar mai ales pare să fie fericit din cauză ca îi place să îşi petreaca timpul alături de prieteni şi colegi în aceeaşi sală de clasă. Îi place la nebunie să meargă la teatru sau să citească în sala de lectură sau să povestească alături de restul colegilor ultimele noutăţi din categoria jocurilor pe calculator. Acasa Andrei este mereu lăsat să facă ceea ce vrea, adoră mai ales cand parinţii săi nu îl opresc din a îşi petrece timpul jucându-se pe telefon sau pe tabletă. Se poate spune că Andrei are o viaţă minunată, cu parinţi binevoitori şi mulţi tovarăşi de şcoală.

Andrei acum are 16 ani şi deja a inceput viaţa sexuală. Fosta sa prietenă a rămas însărcinată, dar Andrei refuză să facă ceva în privinţa asta. De fapt a facut ceva, s-a despărţit de ea într-un mod urât, lăsând-o să se descurce singură. Andrei participă la cursurile de la şcoală, dar mai mult este strunit de profesori şi părinţi să facă acest lucru. Cu greu reuşeşte să îşi găsească un echilibru. Atâtea pachete de ţigări aruncate pe la vecini de teamă să nu fie prins de tatăl său, bietul Andrei nu pare sa aibe o viaţă aşa roz precum s-ar fi părut.

Andrei are aproape 19 ani şi se pregăteşte de absolvirea liceului şi pare că începe să se descurce cu totul, examene de absolvire, prietenă, prieteni, părinţi îngrijoraţi etc. Va decide imediat că va vrea să se facă avocat, dar nu este acceptat la facultatea de drept datorită antecedentelor pe care le-a avut la 17 ani, atunci când a înjunghiat un coleg. Supărat pe viaţă, nu poate trece cu vederea acest aspect şi urmează să îşi abandoneze familia, urmând a lucra ca muncitor necalificat 1 an, apoi urmează o şcoală de dans şi îşi descoperă adevărata menire.

Acum Andrei are 25 ani şi este deja faimos în ţară pentru activitatea sa de dansator profesionist. Se va bucura de un imens succes atât în viaţa profesională, cât şi în viaţa personala. Trăind singur şi nevând sentimente pentru cineva anume, decide să îşi irosească din ce în ce mai multe nopţi in baruri. Se bucură nespus la deschiderea sticlelor de tărie si băutură, la gândul ca majoritatea fetelor vor să iasă cu el şi să se culce, ceea ce urmează să şi facă, ajungând la 29 ani singur, fără să aibă aproape pe nimeni. Singurul său prieten din copilărie, Liviu este acum într-o lume mai bună, acesta suferind un accident de maşină.

Vârsta de 33 ani este una formidabilă pentru Andrei. Dintre numeroasele femei pe care le întâlneşte, el se va casători cu Laurette, o frumoasă franţuzoaică, fotomodel pentru revista Glamour. Căsnicia lor nu va dura mai mult de 2 ani, pentru că Andrei este prins cu o altă femeie. Laurette îl părăseşte, dar nu înainte de a-şi lua ceea ce i se cuvine. Jumătate din casa pe care o construiseră cei doi, va dispărea, franţuzoaica luandu-şi partea sa.

Abandonat, la vârsta de 35 de ani, Andrei îşi continuă viaţa sa în plăceri. Cariera sa este distrusă în urma unui scandal iscat între acesta şi un alt dansator celebru, a cărui soţie începuse să-l placă pe Andrei, cel care îi era un amant fidel. Dat afară de directorul său, Andrei dispune de o avere frumuşică; urmează să-şi petreacă următorii 2 ani călătorind pe tot Globul, întâlnind oameni noi, fără a se putea despărţi de plăcerile sale, băutura şi frumoasele domnişoare pe care le cucereşte graţie farmecului său.

Ajuns aproape de vârsta de 40 de ani, Andrei continuă să ţină pasul cu distracţiile vieţii. Urmează să participe la cursele ilegale de maşini şi chiar reuşeşte să scoată o sumă deloc nesemnificativă. Prins acasă de către poliţişti, ajunge în puşcărie unde îşi va petrece următorii 5 ani.

Va începe să reflecteze asupra lucrurilor comise. Scrie propria sa carte „Viaţa – plăceri interzise”, carte care se va bucura de aprecierea din partea publicului imediat ce va ieşi din penitenciar.

Fără doar şi poate, Andrei dă dovadă de maturitate atunci când înfiinţează la 45 de ani casa de copii „Casa lui Andrei”. Apreciat de multe persoane pentru cartea sa şi pentru acţiunile sale umanitare, Andrei simte că ceva nu e în regulă. Da…exact, Andrei simte ca viaţa înseamnă mai mult decat o plăcere de scurtă durată.

Majoritatea care îi citesc cărţile au făcut o cerere prin care să se poată întâlni cu autorul spre a discuta lucruri esenţiale despre viaţă. în acest fel, Andrei o cunoaşte pe tânăra Laura, în vârstă de numai 33 de ani, o admiratoare desăvârşită a sa şi care crede în adevărata etică a lumii în care trăieşte.

Se poate spune că Andrei şi-a găsit adevăratul echilibru. Se căsătoreşte cu Laura în secret, la vârsta de 48 de ani, departe de ochii presei. Anul care va îl va regăsi alături de Laura în propria lor casă îl va marca pe viaţa, în cel mai bun sens. Simţind o adevarată împăcare sufletească, Andrei se bucură de fiecare moment al vieţii.

Într-o zi, chiar imediat după ce a lăsat-o pe Laura la serivici, Andrei este implicat într-un accident mortal de maşină. Oprind brusc la o trecere de pietoni şi dând prioritate unui copil de 8 ani, o motocicletă va intra direct în el, prin partea laterală. Poliţia va constata că şoferul motocicletei era în stare de ebrietate, dar acest lucru nu va mai conta la înmormântarea lui Andrei, care se va stinge din viaţă la numai 49 de ani. În acea zi, Laura a fost anunţată chiar de învăţătoarea copilului căruia i-a acordat prioritate. Izbucnind în lacrimi, Laura va fi aşteptată acasă de către familia acelui copil pentru a fi alături de ea în acele momente cumplite.

întrebând cum îl cheamă pe băiat, lui Laura i se dezvăluie faptul că purta acelaşi nume cu al soţului său. Atunci ea constată că viaţa nu e doar plină de coincidenţe, dar viaţa merge înainte aşa cum este.

Ea ştie că Andrei era împăcat înainte de a muri, ştia ca era de fiecare dată fericit atunci când o săruta înainte să o lase la serivici, iar acest lucru, faptul că Andrei a murit împăcat, contează foarte mult.

5 ani mai târziu Laura îşi va atinge apogeul carierei sale de scriitor, urmând a fi convocată în Marea Britanie pentru semnarea unui contract cu HBO pentru televizarea unor seriale făcute după cărţile sale, pline de originalitate şi publicate în peste 30 de ţări. Nu se va mai căsători niciodată, dar ultima sa carte va fi continuarea cărţii pe care Andrei a scris-o.

Oricare dintre noi poate să se afle în locul lui Andrei. Niciodată nu vom ştii unde vom ajunge, dacă vom fi dansatori sau scriitori. Niciodată nu vom afla dacă ne-am atins echilibrul, dacă nu vom încerca. Andrei a reuşit, însă într-un moment destul de târziu al vieţii sale. Probabil suntem concepuţi să greşim şi să ratăm anumite ocazii. Niciodată nu ne vom da seama, dacă ceea ce am pierdut a fost de bine sau de rău. Pe Andrei, puşcăria l-a ajutat. Ok… asta nu înseamnă că fiecare trebuie să treacă prin aşa ceva, însă câteodată ceea ce ne loveşte şi nu ne omoară, ne face mai puternici. Pe Andrei l-a sensibilizat într-un fel şi l-a pus pe gânduri, acea perioadă neagră a vieţii sale. Pentru Andrei sfârşitul aşa a fost să fie. Poate dacă era mai devreme, Andrei nu ar fi putut niciodată să doarmă împăcat cu sinele său lăuntric.

Cred că fiecare poate încerca să înveţe ceva din greşeli, dar cel mai mult contează cum le îndrepţi, nu cum te plângi de ele sau cum nu le bagi în seamă. Andrei a continuat sa bea până ce a întalnit-o pe Laura. De la nunta lor, această patimă a luat sfârşit, bineînţeles, fiind ajutat chiar de Laura pentru a depăşi astfel de pofte.

Încearcă să schimbi ceva la modul cum îţi trăieşti viaţa, în cazul în care nu merge aşa cum ai vrea; pentru că numai prin schimbări poţi ajunge acolo unde doreşti.FungoleWriteYourLife

Despre vârstă

Posted: 28 Septembrie 2013 in Creaţii

„Din punctul de vedere al păsărilor, oamenii sunt de la naştere vicioşi. în opinia poetului, omul este invalid pentru că cel mai important organ e aproape atrofiat – organul de cunoaştere emoţională a lumii.” (Dmitrii Chernishev si Grigorii Kramskoy)